Astronomie

Astronomia este una din cele mai vechi ştiinţe. Se consideră că începuturile astronomiei datează din epoca culturii asiro-babiloniene, care înflorea în Mesopotamia cu circa 3000 - 4 000 de ani î.e.n. Iată în cele ce urmează, în ordine cronologică, un scurt istoric al marilor descoperiri din astronomie.
Astronomia este una din cele mai vechi ştiinţe. Se consideră că începuturile astronomiei datează din epoca culturii asiro-babiloniene, care înflorea în Mesopotamia, cu circa 3 - 4 000 de ani î.e.n. Iată în cele ce urmează, în ordine cronologică, un scurt istoric al marilor descoperiri din astronomie.
4000 î.e.n. - este imaginat calendarul egiptean de 360 de zile (12 luni a 30 de zile fiecare) pe baza observaţiilor privind mişcările Soarelui şi Lunii.
3000 î.e.n. - evidenţa observaţiilor astronomice sistematice în Egipt, Babilonia, India şi China.
335 î.e.n. - Aristotel poziţionează Pământul în centrul Universului, o concepţie care va rezista până în secolul 15.
250 î.e.n. - Eratostene sugerează ideea că Pământul se roteşte în jurul Soarelui.
137-145 e.n. - în lucrarea sa intitulată Almagest, Ptolemeu înregistrează poziţiile a 1022 de stele pe care le împarte în 48 de constelaţii.
1545 - Nicolaus Copernic plasează Soarele în centrul Universului în lucrarea sa, Despre mişcările de revoluţie ale corpurilor cereşti.
1596 - Tycho Brahe publică marele său catalog al cerului, care conţine poziţiile precise ale mai mult de 770 de stele.
1608 - Hans Lippershey inventează primul telescop.
1609 - Johannes Kepler determină mişcarea eliptică a planetelor din sistemul nostru solar.
1610 - Galileo Galilei foloseşte un telescop şi astfel descoperă 4 sateliţi ai lui Jupiter. El demonstrează şi faptul că Venus, asemenea Lunii, trece prin diferite faze (forme în care este vizibilă de pe Pământ), fapt care susţine ideea că Soarele este centrul Universului.
1667 - Isaac Newton stabileşte legile gravitaţiei care guvernează corpurile cereşti. În 1668 el inventează telescopul cu reflexie, superior lunetei.
Funcţionarea telescopului inventat de Newton
Lumina este reflectată de către oglinda primară, concavă, mai mare, către oglinda secundară, convexă şi mai mică, care la rândul ei o reflectă spre ocular. Imaginea, răsturnată la finalul călătoriei ei prin telescop, este întoarsă şi focalizată de către ocular.


1705 - Edmond Halley prezice reapariţia corpului ceresc ce devine cunoscut sub numele de cometa Halley.
1781 - William Herschel descoperă planeta Uranus.
1846 - Johann Galle şi Heinrich D'Arrest descoperă planeta Neptun.
1849 - Primele fotografii ale stelelor sunt făcute la Observatorul Harvard din Boston, Massachusetts.
1907 - Albert Einstein descoperă echivalenţa masă-energie, cheia înţelegerii sursei de energie a stelelor.
1919 - Noţiunea de Univers în expansiune este sugerată pentru prima dată de astronomul american Vesto Slipher.
1924-1930 - Georges Lemaître formulează ceea ce ajunge să fie cunoscut sub numele de teoria Big Bang privind originea Universului.
1929 - Edwin Hubble găseşte dovezi solide care suportă ideea Universului în expansiune.
1930 - Planeta Pluto este descoperită de către Clyde Tombaugh.
1932 - Semnale radio dinspre Calea Lactee sunt recepţionate de către Karl Jansky.
1965 - Arno Penzias şi Robert Wilson descoperă din întâmplare radiaţia cosmică de fond, despre care se crede că este o dovadă a Big Bang-ului, reminiscentă din momentele de început al Universului.
1967 - Primul pulsar este descoperit de către Jocelyn Bell Burnell.
1986 - Sonda spaţială Giotto trimite spre Terra primele imagini cu nucleul unei comete, în acest caz cometa Halley.
1990 - este lansat telescopul spaţial Hubble, primul mare telescop optic plasat pe orbită deasupra atmosferei Pământului.
1992 - satelitul COBE (Cosmic Microwave Background Explorer) oferă evidenţe suplimentare care susţin teoria Big Bang-ului privind originile Universului.
1997 - Naveta trimisă către Marte de NASA - Pathfinder - aterizează pe Planeta Roşie. Singurul său rover - Sojourner - adună mostre de sol şi rocă.